Te mai suporţi?

Oook, tigrule. Asta e pentru tine.

Nu am dat niciodată doi bani pe un bărbat. Şi de ce aş face-o dacă în lume mai sunt încă trei miliarde pe lângă el? Nu mi-am plâns de milă şi nu am stat niciodată la cheremul lui. Da, poate că asta îi atrage la mine. Caracterul. Mă vezi mereu la bar, cu cele mai scurte rochii şi cele mai scumpe băuturi în faţă. Dacă eşti destul de inteligent şi îţi dai seama de asta, ai două opţiuni: te întorci şi pleci sau îmi cumperi altă băutură. Asta deja înseamnă că îţi permiţi. În consecinţă, ai potenţial. Exact ce caut pentru seara respectivă.
Nu e problema mea că tu ai muncit pentru banii ăia de ţi-au ieşit ochii. Nu îmi pasă că ai călcat pentru prima dată într-un local cu muzică şi te crezi clubber. Nu mă interesează că stai în oglindă până prinzi rădăcini, că poate aşa arăţi şi tu a om. Nu îmi pasă nici măcar de faptul că mă placi şi ai petrecut mult timp observându-mă, cunoscându-mă. Nu mă interesează, pentru mine eşti zero!
Să zicem că ţi-a zâmbit norocul şi am decis să-mi pierd timpul cu tine. Crede-mă că nu am făcut-o pentru că eşti irezistibil, am făcut-o de plictiseală. Nu te umfla în pene dacă nu eşti nici pe departe cocoş. Nu eşti primul şi nici ultimul şi ghici ce? Nu îmi pasă de ce crezi.
Realizezi şi tu că plictiseala mea nu durează mult şi că deja în a doua seară eu am pe altul, dar tu stai ca prostu şi aştepţi să dau un semn, ca şi când ţi-aş datora măcar asta. Îmi provoci milă.
Cum asta nu ar fi de ajuns, continui să mă cauţi şi faci din toată "joaca" asta o relaţie, inexistentă de fapt, o legătură între noi, creată de mintea ta de copil încuiat. De fapt tu asta eşti. Un copil. Un copil care credea în Moş Crăciun şi în Zâna Măseluţă. Îmi pare rău dragule, dar sunt alergică la reni şi nici zână nu sunt.
Cel mai mult mă amuză partea în care bula ta se sparge şi afli că eşti doar "încă un cocktail" pe lista interminabilă a lui Juliet. Aici începe distracţia. Orgoliul tău rănit urlă  şi încearcă să se salveze pe cât de mult pe atât de prost. Începi să te refugiezi în fel de fel de lucruri, la care eşti praf, apropo! Faci pe durul, ca şi când nimic nu te poate atinge, replici peste replici, una mai idioată ca alta, toate culese de pe google. Încerci să îţi creezi o imagine care nu de defineşte, sperând să-ţi salvezi ego-ul. Dar e prea târziu. De când ai decis să îmi cumperi băutura, a fost prea târziu!
Şterg cu tine pe jos. Cu tine şi cu alţii. Din pură plăcere şi prea multă plictiseală. Şi partea cea mai amuzantă este că nici măcar nu încerc. Nu îmi propun asta! Voi vă propuneţi în clipa în care ieşiţi pe uşă cu gândul să agăţaţi ceva. Nu agăţaţi, culegeţi ce se lasă agăţat. Pentru că sunteţi incapabili, spre deosebire de bărbaţii adevăraţi pe care o femeie îi observă de la o poştă. Şi crede-mă că tu eşti invizibil!
Mă piş pe sentimentele tale tocmai pentru că odată am avut şi eu şi mi-am dat seama că asta mă făcea mai slabă. Tu încă înveţi. Îţi încerci norocul cu o curvă ca mine. Şi după ce vei afla toate astea, curva tot la bar va fi, aşteptând următorul pisoi să-l facă să se simtă tigru. Şi ghici ce? Tu tot cu ea în minte vei rămâne pentru că deşi îţi zice toate astea, cândva ai vrut să fie curva ta!

That's the trick

Permite-mi să-ţi pun oglinda în faţă, mademoiselle!

O da! Ziua Îndrăgostiţilor. Încă o zi creată doar pentru a distruge un om psihic şi emoţional. Pe lângă toate quelque chose-urile roşii, în formă de inimioară, cântăcioase, parfumate, sclipicioase, scumpe, dulci, greţoase, etc., trebuie să suport un val de oferte care mai de care mai insistente şi mai prost plătite.
Am preferat ca de V-Day să-mi petrec timpul cu Sam. Da, nu cu Amir, ci cu Sam. M-am certat cu Amir când a decis să plece brusc după o mică dispută. Dar asta nu e important. Am ieşit cu Sam la un restaurant drăguţ unde am mâncat cea mai bună tartă cu fructe posibilă. Am purtat o discuţie pe tema " ce ai mai făcut în ultimul timp" ca apoi să sfârşim ziua prin a ne plimba prin parc.

-Mi-ai lipsit, Juliet. Mai mult decât îţi închpui.
-Sam, nu vreau să vorbim despre asta.
-Despre ce? Despre faptul că trebuie să-mi fac o programare să te văd, dar tu când pocneşti din degete sunt aici? Despre faptul că de fiecare dată când sun, îmi răspunde căsuţa vocală? Că de fiecare dată când mă gândesc la tine simt un nod în stomac?
-Sam, te rog! Cred că ai băut puţin cam mult!
-Ha!? Poftim? Am băut...Tu ascultă ce-ţi zic, n-o s-o fac a doua oară! Eşti extrem de egoistă, egocentrică şi arogantă! Eşti cea mai ignorantă persoană pe care o cunosc! Eşti mult prea indiferentă, nesimţită şi ipocrită pentru o singură fiinţă! Crezi că ai lumea la picioare? Te înşeli! Mai ai multe de învăţat, Juliet! Fericirea nu înseamnă bani! Nu te înţeleg! De ce îi laşi să te atingă? De ce? Habar nu ai ce simt eu când mă gândesc la asta! Şi nici măcar nu-ţi pasă! De câte ori m-ai întrebat ce simt pentru tine?...
-Sam...
-...niciodată! În schimb aud de Amir în sus şi în jos! Cine e Amir? Ce are el şi eu nu am? Ce simţi pentru el? De ce el te poate vedea oricând? Pentru că plăteşte? Atunci...(scoate portofelul) plătesc şi eu! (aruncă banii spre mine) De asta este nevoie? Arrrghhh! Şi în ciuda faptului că eşti o panaramă, ai un je ne sais quoi care mă scoate din minţi! Mă face să şterg absolut totul cu buretele şi să alerg la tine!
-Sper că îţi dai seama ce ai făcut. Şi sper că eşti conştient că nu eşti nimic altceva decât un gunoi în faţa mea. Nu pot să cred că am putut simţi....
-Poftim? Ce să simţi, Juliet? Tu simţi?
-Las-o baltă. Am plecat.
-Juliet, aşteaptă! Te iubesc! Asta voiam să vezi!
-HA! Aşa iubeşti tu? Îmi pare rău dar sunt prea ignorantă ca să îmi dau seama. Şi asta (îi dau o palmă) e pentru că sunt prea nesimţită. Şi faptul că eu plec acum şi nu dau nici doi bani pe scena pe care tocmai ai făcut-o e pentru că sunt o egoistă! Da! Sunt indiferentă! Banii înseamnă fericirea pentru mine! Pentru că bărbaţii ca tine nu sunt de ajuns! Poate că mai am de învăţat, dar nu de la tine! Nu am lumea la picioare, o am în palmă! Amir este bărbatul care mă face să mă simt femeie şi de la care mă aşteptam să-mi vorbească aşa. Pe tine, în schimb nu te recunosc! Motivul pentru care nu te-am întrebat niciodată ce simţi este că am ştiut asta, nu era nevoie să pun nicio întrebare! Şi tu ştiai ce simt eu. Şi mai ştiai şi că nu pot face nimic în sensul ăsta. Da, Sam! Te iubesc. Îţi jur. Dar sunt o curvă. Asta sunt. Fac totul pentru bani. Şi tu eşti idiot. Diferenţa majoră dintre noi, este că eu recunosc şi mă împac cu ideea. Adio!

Cum să nu iubeşti Ziua Îndrăgostiţilor?

(P.S.- Nu am vărsat nicio lacrimă şi nici nu m-am închis în cameră mâncând ciocolată cum fac femeile deprimate. Am ieşit cu Stacey şi ne-am îmbătat de dragul vremurilor bune, când Sam era doar tipul pe care îl plăceam dar nu mă băga în seamă. Nu, nu i-am povestit plângând. Râdeam ca proastele de cât de adevărate erau lucrurile ce mi le spusese. Nici nu l-am sunat după, asta pentru că niciodată nu caut bărbaţii.
P.P.S.- Îl iubesc pe Sam! Şi pe Amir! Dar mai mult îmi iubesc viaţa.)

Surpriză!

-Cât poate să îmi placă vestimentaţia ta de astăzi!

-Amir, linişteşte-te! Sunt îmbrăcată chiar normal... Aş putea spune deloc sexy.

-Ce tot vorbeşti? O să ador să te dezbrac!

Of...bietele mele haine. Din nou victimele lui Amir. În seara asta am încercat ceva nou. O cină romantică în dormitor şi câteva ore pe balconul imens al casei lui. Ahh. Doar o noapte obişnuită în compania arabului meu.

Între timp, acasă se încing spiritele între Stacey şi Mary. Se pare că Mary stă tot mai mult timp în baie, enervând-o pe Stacey.

-Jur că nu te mai suport! O să schimb cheia la baie!

-Doamne ce isterică eşti! Ai răbdare!

-De ce stă atâta? Stacey, i-ai făcut ceva?

-Nuu! Mă disperă!

Am profitat de neatenţia lui Mary când a ieşit din baie să ţipe la Stacey şi am împins uşa să pot intra. Am rămas uimită să văd pe chiuvetă un test de sarcină.

-Mary! Ai ceva să ne spui?

-Nu..sunt doar paranoică! Nu este nimic! Vreau să mă asigur!

-Ha! Ştiam eu că te-am auzit vomitând! sări Stacey.

-Şi ieri am auzit-o spunând că i-a întârziat. a continuat Joanne.

-Trădătoarelor!

Am aşteptat împreună rezultatul. Am răsuflat uşurate când am văzut că este negativ.

-Sper să-ţi fie învăţătură de minte, Mary! Un copil e ultimul lucru de care avem nevoie, iar Adrian cu siguranţă nu va lua o femeie uşoară de nevastă!

Home, sweet home!

De când ne-am întors în New York, Amir nu m-a căutat. Mi-am savurat paharul de vin şi ţigareta de după, gândindu-mă la el. Lângă mine, mereu altul. Eu, ca de obicei nu-mi calc orgoliul în picioare, deci nu sun. Zilele au trecut uşor, am scăpat de sesiuni la facultate, mi-am petrecut majoritatea timpului cu fetele, noaptea lucrând.
Mary a avut parte de o dezamăgire scurtă din partea stripperului, şi pentru 3 zile am însoţit-o într-o pauză la malul mării. Stacey se plimbă toată ziua cu Joanne, asta fiind propunerea lui Laurent, care zice că nu vrea să o sufoce. Între timp, muncesc şi iar muncesc. Deci am destul timp să nu mă gândesc la Amir.
Dar cum minunile durează prea puţin... după o lună, când fetele s-au sustras, rând pe rând şi din diverse motive, de la o sesiune de cumpărături, am decis să mă întorc acasă şi să pierd vremea. Am răsucit cheia în uşă, am deschis-o şi am rămas mască. În faţa mea, ocupând toată sufrageria, se aflau zeci de buchete de trandafiri roşii. În mijloc, pe masă, un plic.

Draga mea, 

Sper că trandafirii au fost o surpriză plăcută. Mă gândesc că cei cu care ai de a face, nu au timp de aşa ceva. Şi cum eram în trecere prin NY, mi-am adus aminte că Dianne mi-a dat adresa ta. M-am întâlnit întâmplător cu Stacey, care m-a asigurat că astăzi vei avea toată ziua liberă. Chiar nu ştiu ce a vrut să zică, dar am zis să profit. Aşa că te rog să fii gata până la prânz că vin să te iau. Nu accept un refuz. 

Te sărut, 

Amir.

Foarte subtil, Amir! Într-adevăr.

Marry me!

Sunt revoltată! Nu pot să îmi închipui cum poate fi femeia atât de proastă încât să accepte un bou ce se crede mare taur lângă ea. Şi pentru toată viaţa, pe deasupra. Nu înţeleg de ce aş renunţa la plăcerile vieţii ca să dau cu mătura prin casă în timp ce dobitocu se uită cu prietenii la meci, savurându-şi berea şi mirosind a transpiraţie. Că deh! La corpul lui atletic, sudoarea e la ea acasă. Şi unde mai pui că în timp ce porcu mi-o trage horcăind eu stau şi mă gândesc ce curăţenie mai fac prin casă, ce trebuie să mai cumpăr, ce facturi să plătesc, ce le pun pe masă copiilor... Copii pentru care mă chinui câteva ore într-un spital, care îmi aleargă şi plâng toată ziua, îmi mănâncă toţi banii, cresc şi ajung drogaţi sau alcoolici.
Bineînţeles că masculul feroce are voie să mai fută din când în când un cur zbârcit prin vecini, dar eu nuu! Eu stau şi-l suport pe el toată ziua. Şi ar trebui să fiu fericită şi să-l aştept la uşă când vine beat şi cu chef de ceartă, gen: "Bună iubitule, eşti nervos? Am aici o gamă largă de ustensile cu care poţi 'opera'...mătură, cuţit, scândură, scaun...Dacă nu, accept şi banalul pumn."
Unde mai pui faptul că locul de muncă este minunat? O biată vânzătoare într-un magazin de doi bani, unde nu intră nici dracu, cu un salariu de îţi vine să plângi. Ahh. Dulcea viaţă în suburbiile New Yorkului, unde jafurile sunt la ele acasă. Garsoniera în care stai are vedere la ghena de gunoi. Cine spune că viaţa de familie nu e minunată?

Da! Ce-ar fi să suport toate astea şi să zâmbesc doar pentru că sub straturile de grăsime şi burtoiul de bere, s-a aflat odată un Prince Charming de care m-am îndrăgostit nebuneşte şi am zis "da".

Nu, OricineAiFi! Nu mă mărit cu tine!!! Prefer să rămân o prostituată de lux cu o viaţă aproape perfectă!

I wanna do bad things with you

M-am hotărât să-i dau şansa lui Amir să se apropie de mine, încălcând puţin regulile. Am ieşit împreună pe vasul lui şi ne-am bucurat de o plimbare nocturnă, savurând un pahar de şampanie la lumina lumânărilor. Faptul că mă face să mă simt specială, dar nu recunoaşte asta, mă atrage la el. Nu suport bărbaţii care spun 'te iubesc' după câteva minute de la orgasm. Faptul că ţi-am tras-o până ai urlat NU înseamnă că te iubesc! Să vă intre în cap odată. Să nu mai vorbesc de cei cu care nici măcar nu ajungi la actul sexual. Patetic. Am nevoie de un bărbat, nu de un milog.
Amir a exagerat puţin cu alcoolul şi i-am cerut să mă ducă acasă. Bineînţeles că s-a împotrivit. Am început să urlu la el că nu merită să ies cu el, că o să am scandal cu Maddie, dar părea că nu îi pasă. Nu am mai vorbit cu el până a întors vasul şi am ajuns la ţărm. Drumul spre hotel a fost unul tăcut. Nimeni nu spunea nimic.
Ajunşi în cameră, am observat că fetele erau încă în oraş. Mi-am luat la revedere de la el şi am vrut să închid uşa. Dintr-o mişcare, a blocat-o şi a intrat înapoi. Mi-a prins părul şi m-a tras spre el. Am simţit că nu mă mai pot abţine să-l sărut, aşa că m-am ridicat pe vârfuri ca să pot ajunge la buzele lui. Mi-a lipit corpul de uşă în timp ce mă săruta cum nu se poate mai pasional. I-am sărit în braţe şi mi-am prins picioarele în jurul lui.

-Nu merit? Atunci asta ce înseamnă? Juliet, nu poţi să negi că şi tu mă vrei.
-De ce eşti aici? De ce mă faci să încalc regulile?
-Spune-mi...Spune-mi că te gândeşti la mine când te ating toţi scârboşii ăştia. Spune-mi că niciunul nu te face să te simţi ca mine. Simt cum mirosul meu e prins în pielea ta. Eşti a mea, Juliet! Doar a mea. Să ai grijă să nu uiţi asta!
-Fă-mă să nu uit!

Nu am avut răbdare să ajungem în dormitor. Acolo, cu spatele lipit de uşă, m-a făcut a lui.

Jace Everett - Bad Things

Ai dreptul să nu spui nimic...

După scandalul iscat de Joanne în momentul în care a realizat ce a făcut, Laurent a avut o tentativă de a pune capăt relaţiei. Nu îşi închipuia cum o glumă de genul ăsta o putea scoate din sărite pe Joanne. Îi confirmase încă odată că nu va lăsa în urmă viaţa ei pentru nimic în lume. S-au împăcat rapid şi Laurent a fost drăguţ să o lase pe Joanne cu noi pentru o noapte.
Între timp, am ieşit la o cafea cu Dianne care mi-a cerut ajutorul în privinţa alegerii unor jucării sexuale. A primit o cerere din ce în ce mai cunoscută în breaslă: cuplu cu probleme cere ajutorul unei prostituate pentru a 'diversifica' viaţa sexuală. Printre altele, i-am recomandat un model de lenjerie atât pentru ea cât şi pentru cei doi clienţi.

-Robin şi Blanche Kane. Sunt un cuplu tânăr, cu o situaţie materială foarte bună, căsătoriţi de puţin timp. Ce le lipseşte, te-ai putea întreba.
-Chiar aşa. Care e problema lor? Gata. Ştiu. El a înşelat-o, ea a aflat dar nu vrea să divorţeze din cauza banilor.
-Cazul clasic, draga mea. Ca să nu piardă niciunul bani şi iubirea pe care încă o simt, în ciuda celor întâmplate, Blanche a apelat la noi. Aşa îi vom ajuta să descopere că nu au nevoie de alţii pentru ceva nou. Doar de puţină imaginaţie.
-Ah. Meseria asta devine mult mai bună când ajuţi pe cineva, nu când participi la destrămarea căsniciilor.
-Nu poate fi totul perfect.

Cei trei s-au întâlnit în afara oraşului, la vila cuplului. După ce a fost plătită, Dianne şi-a început 'misiunea'.

-Din casă nu trebuie să lipsească niciodată lumânările parfumate. Robin, preferi ceva anume?
-Orhidee.
Dianne a umplut casa de lumânări cu aromă de orhidee.
-De fiecare dată când te simţi stresat, aprinde câteva lumânări. La fel şi tu, Blanche. Primul pas este stabilirea scopului. Ce doriţi? Să vă schimbaţi radical viaţa sexuală. Acum că avem scopul, urmează planul pentru împlinirea acestuia. În seara asta, Robin, îi vei pregăti o cină romantică lui Blanche, vei aprinde lumânări cu aroma ei preferată până în dormitor. Blanche, tu vei purta ce ţi-am cumpărat eu. O să o luăm uşor prima dată.

În prima seară, Dianne i-a lăsat singuri, iar a doua zi i-a vizitat să vadă rezultatele. Cei doi s-au declarat mulţumiţi de cum a decurs totul. A doua seară, Dianne i-a sfătuit să încerce câteva jocuri sexuale care să îi destindă şi să îi pregătească pentru a treia seară.

-Ce se va întâmpla în a treia seară? a întrebat puţin speriat Robin.
-A treia seară este atingerea scopului. În seara asta exersaţi şi scăpaţi de inhibiţii, iar mâine, eu şi Blanche îţi vom pregăti o surpriză.
-Dragule, habar nu ai ce ţi-am pregătit. Nu vei mai avea nevoie de panarame anorexice de la biroul tău pentru tot restul vieţii.
-Arrr. Sună bine. Abia aştept.
-Mie-mi spui?

Când a venit timpul celei de-a treia seri, Robin şi Blanche au repetat toţi paşii din zilele anterioare. Au ajuns în dormitor, Robin a dezbrăcat-o pe Blanche, aruncându-i hainele peste tot.

-Şi care e surpriza?
-Ai răbdare...
Blanche îl împinge apoi în pat.
-Aşteaptă aici. Mă întorc imediat.

După câteva minute, Blanche intră în cameră îmbrăcată într-o lenjerie extrem de sexy, pe tocuri, cu cătuşe, bici şi şapcă de poliţist. Se îndreaptă încet către Robin şi îl întinde uşor pe pat. Îl leagă apoi cu cătuşele de tăblia acestuia.

-Eşti gata, dragule?
-Fii blândă, te rog...
-Ah, eu voi fi....
-Dar eu nu. zise Dianne intrând pe uşă.

Amir

Mi-am dat jos rochia, exact cum a spus. Nu-mi permiteam să spun nimic, el plătea. În plus, asta aş fi făcut oricum. M-am apropiat încet de locul din care l-am auzit vorbind. S-a ridicat de pe scaun şi în mai puţin de o secundă era lângă mine. Între noi erau mai puţin de 10 centimetri. Am închis ochii. M-a mângâiat uşor pe faţă, apoi pe umeri. Simţeam cum cele 6 luni îşi spuneau cuvântul. Atunci a fost prima dată când l-am cunoscut şi m-a plătit pentru serviciile mele. Am rămas uimită să văd că un bărbat ca el are nevoie de o prostituată. Înalt, brunet, ten măsliniu, buze mari, 30 de ani. Arabul meu.
Şi-a cufundat faţa în buclele mele inspirând adânc. M-a îmbrăţişat şi m-a sărutat pe frunte. Îi era la fel de dor de mine cum îmi era şi mie de el. M-a luat apoi de mijloc şi m-a sărutat. Până în dormitor nu ne-am dezlipit unul de celălalt. Când a deschis uşa, aproape mi-au dat lacrimile.

-Amir...
-Şşş.

Peste tot erau lumânări şi petale de trandafiri. Venind din partea lui, asta însemna enorm. Ştia ce vreau, mă cunoştea prea bine. Am înaintat spre pat, unde stătea un imens buchet de trandafiri. L-am luat tremurând. Amir mă calma sărutându-mă pe gât şi umeri. M-a întors spre el şi m-a sărutat din nou. M-a luat în braţe şi m-a strâns atât de puternic încât am scăpat buchetul de flori şi mi-am incleştat mâinile în jurul lui. I-am deschis cămaşa îndejuns încât să-i văd corpul perfect lucrat. Nu m-am putut abţine şi i-am aruncat-o dintr-o singură mişcare. Vizibil mulţumit, a zâmbit din colţul buzelor. Într-un interval de timp incredibil de scurt, singurele lucruri ce ne mai acopereau erau colierul şi brăţara de la el.
Nu aveam nevoie de niciun cuvânt, Amir se făcea înţeles strict prin acţiunile sale. Îmi săruta corpul, gâtul, buzele, îmi strângea puternic şoldurile şi apoi se liniştea, continuând să mă sărute. Eu preferam să-mi încleştez mâinile în buclele lui şi să-l muşc încet de buza de jos. Ne completam perfect. Pasiune şi romantism.
Într-o altă situaţie, eu şi Amir am fi făcut un cuplu aproape perfect. Într-o altă situaţie el nu trebuia să plătească pentru timpul petrecut alături de mine. Într-o altă situaţie Amir ar fi fost primul bărbat din viaţa mea. În schimb, pe Amir îl văd rar şi de fiecare dată plăteşte. Simt că eu ar trebui să plătesc, pentru că vreau să-l am aproape cât de mult posibil. Este unul din cazurile în care mă ataşez de ei şi nu am voie să recunosc.
Amir şi Sam. Atât de diferiţi, dar cu un lucru comun: imposibil să fiu doar a lor. Amir este modelul bărbatului pasional, sălbatic, dominant. Sam este cuminte, romantic, supus. Împreună formează bărbatul perfect. Acesta este motivul pentru care prefer să am mai mulţi bărbaţi şi nu o singură relaţie: unul nu este suficient. Este nevoie de mai mult de un singur bărbat pentru a echilibra o femeie. Din păcate, femeile se resemnează şi ajung să se căsătorească, indiferent de cât de incomplete sunt lângă bărbatul ales.

Stând lângă Amir, aş fi vrut să îl alint pur şi simplu, să-l mai sărut, să mă ţină în braţe. În schimb, m-am ridicat şi m-am îmbrăcat, aşa cum spun regulile. Brusc, l-am simţit lângă mine.

-Mai stai. Mă gândesc că am dreptul să fac asta, din moment ce în astea 6 luni nu am mai simţit pentru nimeni ce simt când suntem împreună. Şi, deşi o să sune aiurea, am plătit pentru zeci de femei doar ca să simt ce avem noi.
-Amir, îţi apreciez sinceritatea, dar ştii care sunt regulile şi ştii că nu le pot încălca.(proasto! rămâi cu el!) În plus, eu şi Dianne avem un client important astăzi. Ne mai vedem.
-Vrei să spui că trebuie să aştept încă 6 luni ca să pot să te văd?
-Rămas bun, Amir.

Las Vegas, baby! (Domnişoare de oRoare)

-Spune-mi tot! Cum a fost? A meritat? E bun la pat?

Stacey o sufoca pe Mary cu întrebări, în timp ce eu mă schimbam. Adevărul este că nu ne aşteptam să aducă în camera de hotel un bărbat. Nu era genul. Mai ales un stripper. Eram totuşi mulţumite că s-a destins în sfârşit şi s-a distrat.
Absenţa lui Joanne începuse să ne enerveze. Nu înţelegeam de ce a venit în Vegas dacă avea de gând să stea cu Laurent. Nu o văzusem de când am ajuns. Am pus mâna pe telefon şi am încercat să dau de ea. Aveam de gând să îi fac un scandal imens. Telefonul închis. Tipic. Am reuşit să adormim, după ce Stacey a fost prea obosită pentru a o stresa pe Mary. Dimineaţa ne-a găsit în restaurantul de lux al lui Maddie. Am mâncat ceva uşor şi am aruncat o privire peste program.

-Oh. Rahat! a strigat Mary. Merg la jogging cu un ambasador de 55 de ani.
-Îhh. Urât. Eu am nepotul de 25 de ani al unui patron de casino. Trebuie doar să îl însoţesc la prânz. Juliet, tu ce ai?
-Hmm. Nimic. Scrie doar: "Ne vedem în holul hotelului imediat după cumpărături. Ia-ţi ceva sexy"
-Maddie are iar vreo sarcină specială. Mereu le primeşti pe cele mai bune.

După cumpărături, am condus rapid spre hotel. În hol era nimeni alta decât Dianne. O tipă înaltă, extrem de slabă, cu o tunsoare bob în nuanţe de roşcat. Ochii ei verzi-albăstrui îi scoteau în evidenţă pistruii. Am văzut-o rar, de fiecare dată mi-a dat impresia că era ciudată. De fapt, e o tipă chiar ok. M-a pupat scurt pe obraz şi mi-a prins mâna, îndreptându-se spre lift. Am urcat la ultimul etaj, ceea ce nu făcusem decât o singură dată. Nu a scos niciuna vreun sunet. Mi-a dat un pacheţel şi mi-a spus să mă schimb repede în ce am cumpărat.
Am făcut un duş rapid şi m-am îmbrăcat într-un set de lenjerie Chanel negru. Mi-am luat apoi peste o rochie scurtă, de zi. Am luat apoi pacheţelul. Pe el scria: "Direct lui Juliet!". L-am desfăcut. Înăuntru am găsit o brăţară cu diamante. Cred că a costat cel puţin 50 de mii. Am pus-o la mână şi am ieşit.
La uşă aveam alt pacheţel. Un colier asemănător cu brăţara dar de 2 ori mai scump. În bilet scria: "Camera 216". Mi-am pus colierul şi m-am îndreptat spre cameră. Uşa era deschisă. Am intrat uşor, încercând să-mi dau seama ce se întâmplă. Înăuntru era întuneric, nu puteam să văd mare lucru.

-Închide uşa după tine.
Nu m-ar fi speriat faptul că a vorbit cineva dintr-odată dacă vocea nu era atât de cunoscută. Am simţit că îmi tremură picioarele, dar mi-am păstrat calmul.
-Iar ai chef de jocuri, Amir? Crezi că diamantele îmi vor trezi interesul?
-Hmm.(chicotind) Nu, dar ştiam că vei purta Chanel. Dă-ţi jos rochia. Aşa arată mult mai bine.

[...]
Stacey, varianta reală a lui Alice Cullen, continua să-mi povestească cât de drăguţ era Tim şi cum i-a promis să vină să o vadă la New York. El nu ştie cu ce se ocupă Stacey şi mai ales că a fost plătită să iasă cu el. Mary, în schimb stătea îmbufnată mormăind cum ambasadorul a pus-o să facă jogging 2 ore, ca apoi moşul să nu fie în stare de nimic. Asta s-ar fi numit o zi bună: eşti plătită să nu faci nimic. Nu şi pentru Mary.
Între timp, Joanne s-a gândit să ne facă o vizită. A venit singură, ameţită şi foarte fericită.

-Bună fetelor! Îmi pare rău pentru zilele astea, chiar voiam să petrec puţin timp cu Laurent.
-Treci peste. Ne-am descurcat. Ce e cu faţa asta?
-Juliet, nu fi morocănoasă! Abia acum l-am dus pe Laurent să doarmă. Am băut şi ne-am distrat toată noaptea. A fost grozav. Am ales să vin direct la voi să vă dau o veste.
-...
-Eu şi Laurent...
-NU!
-...ne-am căsătorit! Şi vreau ca voi 3 să-mi fiţi domnişoare de onoare.
-Asta e groaznic!
-De ce Stacey? Nu te bucuri pentru mine?
-Ba da, dar cum putem fi domnişoare de onoare dacă tu te-ai căsătorit deja?
-Imediat ce ajungem la New York facem nunta aşa cum trebuie!