Home, sweet home!

De când ne-am întors în New York, Amir nu m-a căutat. Mi-am savurat paharul de vin şi ţigareta de după, gândindu-mă la el. Lângă mine, mereu altul. Eu, ca de obicei nu-mi calc orgoliul în picioare, deci nu sun. Zilele au trecut uşor, am scăpat de sesiuni la facultate, mi-am petrecut majoritatea timpului cu fetele, noaptea lucrând.
Mary a avut parte de o dezamăgire scurtă din partea stripperului, şi pentru 3 zile am însoţit-o într-o pauză la malul mării. Stacey se plimbă toată ziua cu Joanne, asta fiind propunerea lui Laurent, care zice că nu vrea să o sufoce. Între timp, muncesc şi iar muncesc. Deci am destul timp să nu mă gândesc la Amir.
Dar cum minunile durează prea puţin... după o lună, când fetele s-au sustras, rând pe rând şi din diverse motive, de la o sesiune de cumpărături, am decis să mă întorc acasă şi să pierd vremea. Am răsucit cheia în uşă, am deschis-o şi am rămas mască. În faţa mea, ocupând toată sufrageria, se aflau zeci de buchete de trandafiri roşii. În mijloc, pe masă, un plic.

Draga mea, 

Sper că trandafirii au fost o surpriză plăcută. Mă gândesc că cei cu care ai de a face, nu au timp de aşa ceva. Şi cum eram în trecere prin NY, mi-am adus aminte că Dianne mi-a dat adresa ta. M-am întâlnit întâmplător cu Stacey, care m-a asigurat că astăzi vei avea toată ziua liberă. Chiar nu ştiu ce a vrut să zică, dar am zis să profit. Aşa că te rog să fii gata până la prânz că vin să te iau. Nu accept un refuz. 

Te sărut, 

Amir.

Foarte subtil, Amir! Într-adevăr.