Home, sweet home!

De când ne-am întors în New York, Amir nu m-a căutat. Mi-am savurat paharul de vin şi ţigareta de după, gândindu-mă la el. Lângă mine, mereu altul. Eu, ca de obicei nu-mi calc orgoliul în picioare, deci nu sun. Zilele au trecut uşor, am scăpat de sesiuni la facultate, mi-am petrecut majoritatea timpului cu fetele, noaptea lucrând.
Mary a avut parte de o dezamăgire scurtă din partea stripperului, şi pentru 3 zile am însoţit-o într-o pauză la malul mării. Stacey se plimbă toată ziua cu Joanne, asta fiind propunerea lui Laurent, care zice că nu vrea să o sufoce. Între timp, muncesc şi iar muncesc. Deci am destul timp să nu mă gândesc la Amir.
Dar cum minunile durează prea puţin... după o lună, când fetele s-au sustras, rând pe rând şi din diverse motive, de la o sesiune de cumpărături, am decis să mă întorc acasă şi să pierd vremea. Am răsucit cheia în uşă, am deschis-o şi am rămas mască. În faţa mea, ocupând toată sufrageria, se aflau zeci de buchete de trandafiri roşii. În mijloc, pe masă, un plic.

Draga mea, 

Sper că trandafirii au fost o surpriză plăcută. Mă gândesc că cei cu care ai de a face, nu au timp de aşa ceva. Şi cum eram în trecere prin NY, mi-am adus aminte că Dianne mi-a dat adresa ta. M-am întâlnit întâmplător cu Stacey, care m-a asigurat că astăzi vei avea toată ziua liberă. Chiar nu ştiu ce a vrut să zică, dar am zis să profit. Aşa că te rog să fii gata până la prânz că vin să te iau. Nu accept un refuz. 

Te sărut, 

Amir.

Foarte subtil, Amir! Într-adevăr.

Marry me!

Sunt revoltată! Nu pot să îmi închipui cum poate fi femeia atât de proastă încât să accepte un bou ce se crede mare taur lângă ea. Şi pentru toată viaţa, pe deasupra. Nu înţeleg de ce aş renunţa la plăcerile vieţii ca să dau cu mătura prin casă în timp ce dobitocu se uită cu prietenii la meci, savurându-şi berea şi mirosind a transpiraţie. Că deh! La corpul lui atletic, sudoarea e la ea acasă. Şi unde mai pui că în timp ce porcu mi-o trage horcăind eu stau şi mă gândesc ce curăţenie mai fac prin casă, ce trebuie să mai cumpăr, ce facturi să plătesc, ce le pun pe masă copiilor... Copii pentru care mă chinui câteva ore într-un spital, care îmi aleargă şi plâng toată ziua, îmi mănâncă toţi banii, cresc şi ajung drogaţi sau alcoolici.
Bineînţeles că masculul feroce are voie să mai fută din când în când un cur zbârcit prin vecini, dar eu nuu! Eu stau şi-l suport pe el toată ziua. Şi ar trebui să fiu fericită şi să-l aştept la uşă când vine beat şi cu chef de ceartă, gen: "Bună iubitule, eşti nervos? Am aici o gamă largă de ustensile cu care poţi 'opera'...mătură, cuţit, scândură, scaun...Dacă nu, accept şi banalul pumn."
Unde mai pui faptul că locul de muncă este minunat? O biată vânzătoare într-un magazin de doi bani, unde nu intră nici dracu, cu un salariu de îţi vine să plângi. Ahh. Dulcea viaţă în suburbiile New Yorkului, unde jafurile sunt la ele acasă. Garsoniera în care stai are vedere la ghena de gunoi. Cine spune că viaţa de familie nu e minunată?

Da! Ce-ar fi să suport toate astea şi să zâmbesc doar pentru că sub straturile de grăsime şi burtoiul de bere, s-a aflat odată un Prince Charming de care m-am îndrăgostit nebuneşte şi am zis "da".

Nu, OricineAiFi! Nu mă mărit cu tine!!! Prefer să rămân o prostituată de lux cu o viaţă aproape perfectă!

I wanna do bad things with you

M-am hotărât să-i dau şansa lui Amir să se apropie de mine, încălcând puţin regulile. Am ieşit împreună pe vasul lui şi ne-am bucurat de o plimbare nocturnă, savurând un pahar de şampanie la lumina lumânărilor. Faptul că mă face să mă simt specială, dar nu recunoaşte asta, mă atrage la el. Nu suport bărbaţii care spun 'te iubesc' după câteva minute de la orgasm. Faptul că ţi-am tras-o până ai urlat NU înseamnă că te iubesc! Să vă intre în cap odată. Să nu mai vorbesc de cei cu care nici măcar nu ajungi la actul sexual. Patetic. Am nevoie de un bărbat, nu de un milog.
Amir a exagerat puţin cu alcoolul şi i-am cerut să mă ducă acasă. Bineînţeles că s-a împotrivit. Am început să urlu la el că nu merită să ies cu el, că o să am scandal cu Maddie, dar părea că nu îi pasă. Nu am mai vorbit cu el până a întors vasul şi am ajuns la ţărm. Drumul spre hotel a fost unul tăcut. Nimeni nu spunea nimic.
Ajunşi în cameră, am observat că fetele erau încă în oraş. Mi-am luat la revedere de la el şi am vrut să închid uşa. Dintr-o mişcare, a blocat-o şi a intrat înapoi. Mi-a prins părul şi m-a tras spre el. Am simţit că nu mă mai pot abţine să-l sărut, aşa că m-am ridicat pe vârfuri ca să pot ajunge la buzele lui. Mi-a lipit corpul de uşă în timp ce mă săruta cum nu se poate mai pasional. I-am sărit în braţe şi mi-am prins picioarele în jurul lui.

-Nu merit? Atunci asta ce înseamnă? Juliet, nu poţi să negi că şi tu mă vrei.
-De ce eşti aici? De ce mă faci să încalc regulile?
-Spune-mi...Spune-mi că te gândeşti la mine când te ating toţi scârboşii ăştia. Spune-mi că niciunul nu te face să te simţi ca mine. Simt cum mirosul meu e prins în pielea ta. Eşti a mea, Juliet! Doar a mea. Să ai grijă să nu uiţi asta!
-Fă-mă să nu uit!

Nu am avut răbdare să ajungem în dormitor. Acolo, cu spatele lipit de uşă, m-a făcut a lui.

Jace Everett - Bad Things

Ai dreptul să nu spui nimic...

După scandalul iscat de Joanne în momentul în care a realizat ce a făcut, Laurent a avut o tentativă de a pune capăt relaţiei. Nu îşi închipuia cum o glumă de genul ăsta o putea scoate din sărite pe Joanne. Îi confirmase încă odată că nu va lăsa în urmă viaţa ei pentru nimic în lume. S-au împăcat rapid şi Laurent a fost drăguţ să o lase pe Joanne cu noi pentru o noapte.
Între timp, am ieşit la o cafea cu Dianne care mi-a cerut ajutorul în privinţa alegerii unor jucării sexuale. A primit o cerere din ce în ce mai cunoscută în breaslă: cuplu cu probleme cere ajutorul unei prostituate pentru a 'diversifica' viaţa sexuală. Printre altele, i-am recomandat un model de lenjerie atât pentru ea cât şi pentru cei doi clienţi.

-Robin şi Blanche Kane. Sunt un cuplu tânăr, cu o situaţie materială foarte bună, căsătoriţi de puţin timp. Ce le lipseşte, te-ai putea întreba.
-Chiar aşa. Care e problema lor? Gata. Ştiu. El a înşelat-o, ea a aflat dar nu vrea să divorţeze din cauza banilor.
-Cazul clasic, draga mea. Ca să nu piardă niciunul bani şi iubirea pe care încă o simt, în ciuda celor întâmplate, Blanche a apelat la noi. Aşa îi vom ajuta să descopere că nu au nevoie de alţii pentru ceva nou. Doar de puţină imaginaţie.
-Ah. Meseria asta devine mult mai bună când ajuţi pe cineva, nu când participi la destrămarea căsniciilor.
-Nu poate fi totul perfect.

Cei trei s-au întâlnit în afara oraşului, la vila cuplului. După ce a fost plătită, Dianne şi-a început 'misiunea'.

-Din casă nu trebuie să lipsească niciodată lumânările parfumate. Robin, preferi ceva anume?
-Orhidee.
Dianne a umplut casa de lumânări cu aromă de orhidee.
-De fiecare dată când te simţi stresat, aprinde câteva lumânări. La fel şi tu, Blanche. Primul pas este stabilirea scopului. Ce doriţi? Să vă schimbaţi radical viaţa sexuală. Acum că avem scopul, urmează planul pentru împlinirea acestuia. În seara asta, Robin, îi vei pregăti o cină romantică lui Blanche, vei aprinde lumânări cu aroma ei preferată până în dormitor. Blanche, tu vei purta ce ţi-am cumpărat eu. O să o luăm uşor prima dată.

În prima seară, Dianne i-a lăsat singuri, iar a doua zi i-a vizitat să vadă rezultatele. Cei doi s-au declarat mulţumiţi de cum a decurs totul. A doua seară, Dianne i-a sfătuit să încerce câteva jocuri sexuale care să îi destindă şi să îi pregătească pentru a treia seară.

-Ce se va întâmpla în a treia seară? a întrebat puţin speriat Robin.
-A treia seară este atingerea scopului. În seara asta exersaţi şi scăpaţi de inhibiţii, iar mâine, eu şi Blanche îţi vom pregăti o surpriză.
-Dragule, habar nu ai ce ţi-am pregătit. Nu vei mai avea nevoie de panarame anorexice de la biroul tău pentru tot restul vieţii.
-Arrr. Sună bine. Abia aştept.
-Mie-mi spui?

Când a venit timpul celei de-a treia seri, Robin şi Blanche au repetat toţi paşii din zilele anterioare. Au ajuns în dormitor, Robin a dezbrăcat-o pe Blanche, aruncându-i hainele peste tot.

-Şi care e surpriza?
-Ai răbdare...
Blanche îl împinge apoi în pat.
-Aşteaptă aici. Mă întorc imediat.

După câteva minute, Blanche intră în cameră îmbrăcată într-o lenjerie extrem de sexy, pe tocuri, cu cătuşe, bici şi şapcă de poliţist. Se îndreaptă încet către Robin şi îl întinde uşor pe pat. Îl leagă apoi cu cătuşele de tăblia acestuia.

-Eşti gata, dragule?
-Fii blândă, te rog...
-Ah, eu voi fi....
-Dar eu nu. zise Dianne intrând pe uşă.

Amir

Mi-am dat jos rochia, exact cum a spus. Nu-mi permiteam să spun nimic, el plătea. În plus, asta aş fi făcut oricum. M-am apropiat încet de locul din care l-am auzit vorbind. S-a ridicat de pe scaun şi în mai puţin de o secundă era lângă mine. Între noi erau mai puţin de 10 centimetri. Am închis ochii. M-a mângâiat uşor pe faţă, apoi pe umeri. Simţeam cum cele 6 luni îşi spuneau cuvântul. Atunci a fost prima dată când l-am cunoscut şi m-a plătit pentru serviciile mele. Am rămas uimită să văd că un bărbat ca el are nevoie de o prostituată. Înalt, brunet, ten măsliniu, buze mari, 30 de ani. Arabul meu.
Şi-a cufundat faţa în buclele mele inspirând adânc. M-a îmbrăţişat şi m-a sărutat pe frunte. Îi era la fel de dor de mine cum îmi era şi mie de el. M-a luat apoi de mijloc şi m-a sărutat. Până în dormitor nu ne-am dezlipit unul de celălalt. Când a deschis uşa, aproape mi-au dat lacrimile.

-Amir...
-Şşş.

Peste tot erau lumânări şi petale de trandafiri. Venind din partea lui, asta însemna enorm. Ştia ce vreau, mă cunoştea prea bine. Am înaintat spre pat, unde stătea un imens buchet de trandafiri. L-am luat tremurând. Amir mă calma sărutându-mă pe gât şi umeri. M-a întors spre el şi m-a sărutat din nou. M-a luat în braţe şi m-a strâns atât de puternic încât am scăpat buchetul de flori şi mi-am incleştat mâinile în jurul lui. I-am deschis cămaşa îndejuns încât să-i văd corpul perfect lucrat. Nu m-am putut abţine şi i-am aruncat-o dintr-o singură mişcare. Vizibil mulţumit, a zâmbit din colţul buzelor. Într-un interval de timp incredibil de scurt, singurele lucruri ce ne mai acopereau erau colierul şi brăţara de la el.
Nu aveam nevoie de niciun cuvânt, Amir se făcea înţeles strict prin acţiunile sale. Îmi săruta corpul, gâtul, buzele, îmi strângea puternic şoldurile şi apoi se liniştea, continuând să mă sărute. Eu preferam să-mi încleştez mâinile în buclele lui şi să-l muşc încet de buza de jos. Ne completam perfect. Pasiune şi romantism.
Într-o altă situaţie, eu şi Amir am fi făcut un cuplu aproape perfect. Într-o altă situaţie el nu trebuia să plătească pentru timpul petrecut alături de mine. Într-o altă situaţie Amir ar fi fost primul bărbat din viaţa mea. În schimb, pe Amir îl văd rar şi de fiecare dată plăteşte. Simt că eu ar trebui să plătesc, pentru că vreau să-l am aproape cât de mult posibil. Este unul din cazurile în care mă ataşez de ei şi nu am voie să recunosc.
Amir şi Sam. Atât de diferiţi, dar cu un lucru comun: imposibil să fiu doar a lor. Amir este modelul bărbatului pasional, sălbatic, dominant. Sam este cuminte, romantic, supus. Împreună formează bărbatul perfect. Acesta este motivul pentru care prefer să am mai mulţi bărbaţi şi nu o singură relaţie: unul nu este suficient. Este nevoie de mai mult de un singur bărbat pentru a echilibra o femeie. Din păcate, femeile se resemnează şi ajung să se căsătorească, indiferent de cât de incomplete sunt lângă bărbatul ales.

Stând lângă Amir, aş fi vrut să îl alint pur şi simplu, să-l mai sărut, să mă ţină în braţe. În schimb, m-am ridicat şi m-am îmbrăcat, aşa cum spun regulile. Brusc, l-am simţit lângă mine.

-Mai stai. Mă gândesc că am dreptul să fac asta, din moment ce în astea 6 luni nu am mai simţit pentru nimeni ce simt când suntem împreună. Şi, deşi o să sune aiurea, am plătit pentru zeci de femei doar ca să simt ce avem noi.
-Amir, îţi apreciez sinceritatea, dar ştii care sunt regulile şi ştii că nu le pot încălca.(proasto! rămâi cu el!) În plus, eu şi Dianne avem un client important astăzi. Ne mai vedem.
-Vrei să spui că trebuie să aştept încă 6 luni ca să pot să te văd?
-Rămas bun, Amir.

Las Vegas, baby! (Domnişoare de oRoare)

-Spune-mi tot! Cum a fost? A meritat? E bun la pat?

Stacey o sufoca pe Mary cu întrebări, în timp ce eu mă schimbam. Adevărul este că nu ne aşteptam să aducă în camera de hotel un bărbat. Nu era genul. Mai ales un stripper. Eram totuşi mulţumite că s-a destins în sfârşit şi s-a distrat.
Absenţa lui Joanne începuse să ne enerveze. Nu înţelegeam de ce a venit în Vegas dacă avea de gând să stea cu Laurent. Nu o văzusem de când am ajuns. Am pus mâna pe telefon şi am încercat să dau de ea. Aveam de gând să îi fac un scandal imens. Telefonul închis. Tipic. Am reuşit să adormim, după ce Stacey a fost prea obosită pentru a o stresa pe Mary. Dimineaţa ne-a găsit în restaurantul de lux al lui Maddie. Am mâncat ceva uşor şi am aruncat o privire peste program.

-Oh. Rahat! a strigat Mary. Merg la jogging cu un ambasador de 55 de ani.
-Îhh. Urât. Eu am nepotul de 25 de ani al unui patron de casino. Trebuie doar să îl însoţesc la prânz. Juliet, tu ce ai?
-Hmm. Nimic. Scrie doar: "Ne vedem în holul hotelului imediat după cumpărături. Ia-ţi ceva sexy"
-Maddie are iar vreo sarcină specială. Mereu le primeşti pe cele mai bune.

După cumpărături, am condus rapid spre hotel. În hol era nimeni alta decât Dianne. O tipă înaltă, extrem de slabă, cu o tunsoare bob în nuanţe de roşcat. Ochii ei verzi-albăstrui îi scoteau în evidenţă pistruii. Am văzut-o rar, de fiecare dată mi-a dat impresia că era ciudată. De fapt, e o tipă chiar ok. M-a pupat scurt pe obraz şi mi-a prins mâna, îndreptându-se spre lift. Am urcat la ultimul etaj, ceea ce nu făcusem decât o singură dată. Nu a scos niciuna vreun sunet. Mi-a dat un pacheţel şi mi-a spus să mă schimb repede în ce am cumpărat.
Am făcut un duş rapid şi m-am îmbrăcat într-un set de lenjerie Chanel negru. Mi-am luat apoi peste o rochie scurtă, de zi. Am luat apoi pacheţelul. Pe el scria: "Direct lui Juliet!". L-am desfăcut. Înăuntru am găsit o brăţară cu diamante. Cred că a costat cel puţin 50 de mii. Am pus-o la mână şi am ieşit.
La uşă aveam alt pacheţel. Un colier asemănător cu brăţara dar de 2 ori mai scump. În bilet scria: "Camera 216". Mi-am pus colierul şi m-am îndreptat spre cameră. Uşa era deschisă. Am intrat uşor, încercând să-mi dau seama ce se întâmplă. Înăuntru era întuneric, nu puteam să văd mare lucru.

-Închide uşa după tine.
Nu m-ar fi speriat faptul că a vorbit cineva dintr-odată dacă vocea nu era atât de cunoscută. Am simţit că îmi tremură picioarele, dar mi-am păstrat calmul.
-Iar ai chef de jocuri, Amir? Crezi că diamantele îmi vor trezi interesul?
-Hmm.(chicotind) Nu, dar ştiam că vei purta Chanel. Dă-ţi jos rochia. Aşa arată mult mai bine.

[...]
Stacey, varianta reală a lui Alice Cullen, continua să-mi povestească cât de drăguţ era Tim şi cum i-a promis să vină să o vadă la New York. El nu ştie cu ce se ocupă Stacey şi mai ales că a fost plătită să iasă cu el. Mary, în schimb stătea îmbufnată mormăind cum ambasadorul a pus-o să facă jogging 2 ore, ca apoi moşul să nu fie în stare de nimic. Asta s-ar fi numit o zi bună: eşti plătită să nu faci nimic. Nu şi pentru Mary.
Între timp, Joanne s-a gândit să ne facă o vizită. A venit singură, ameţită şi foarte fericită.

-Bună fetelor! Îmi pare rău pentru zilele astea, chiar voiam să petrec puţin timp cu Laurent.
-Treci peste. Ne-am descurcat. Ce e cu faţa asta?
-Juliet, nu fi morocănoasă! Abia acum l-am dus pe Laurent să doarmă. Am băut şi ne-am distrat toată noaptea. A fost grozav. Am ales să vin direct la voi să vă dau o veste.
-...
-Eu şi Laurent...
-NU!
-...ne-am căsătorit! Şi vreau ca voi 3 să-mi fiţi domnişoare de onoare.
-Asta e groaznic!
-De ce Stacey? Nu te bucuri pentru mine?
-Ba da, dar cum putem fi domnişoare de onoare dacă tu te-ai căsătorit deja?
-Imediat ce ajungem la New York facem nunta aşa cum trebuie!

Las Vegas, baby!

*în maşină*
-Nu pot să cred că mi-aţi făcut asta, nenorocitelor! Cum să lipsesc de la cursuri?
-O să ne mulţumeşti Mary! Mai lasă şi tu învăţatul. E bine să te recreezi.
-Stacey are dreptate.
-În plus, nu ai ocazia să mergi cu maşina lui Juliet prea des.
-Asta pentru că e prea beată ca să o conducă. Sau e mereu în service.
-Uuuuh. Asta ar fi trebuit să doară? Nee. Nu mă deranjează. Mă bucur că am reuşit să te luăm cu noi. E Vegas!

Maddie ne-a întâmpinat, ca de obicei, în holul hotelului. Blondă, ochi albaştri, înaltă, cu un corp perfect, a avut mereu succes la bărbaţi şi nu numai. Ea a fost primul sprijin în "cariera" noastră. Ne-a învăţat tot ce trebuie să ştim pentru a fi ceea ce suntem azi. Deţine hotelul împreună cu prietena ei, Dianne.
Dianne e o tipă foarte interesantă. Pe lângă faptul că îi plac exclusiv femeile şi detestă bărbaţii, este o prostituată de primă clasă. Nu se dă înlături de la nimic şi întotdeauna primeşte bacşişuri substanţiale. Jumătate dintre femeile de vârstă mijlocie din Vegas au apelat la ea. Aşa se explică hotelul şi nenumăratele maşini expuse în parcarea acestuia.
După ce Maddie ne-a condus în apartamentul prezidenţial, ne-a înmânat programul. Părea promiţător. Avea să fie cea mai bună săptămână în Vegas. În prima seară ne-am putut odihni la hotel. Mary a stat îmbufnată, citind o carte pentru cursuri. Joanne, care ne-a trădat, venind cu maşina lui Laurent, şi-a petrecut seara cu el, prin oraş. Stacey a flirtat toată seara cu un tip pe care îl place de mult şi care lucrează la hotel. Nu am înţeles niciodată de ce nu acţionează odată. Ea zice că e mai mult de atât...
Eu, în schimb, am ales să ies la o plimbare cu bunul meu prieten Sam. Am fost de câteva ori împreună, mereu a înţeles că nu pot sta lângă el prea mult. Şi acum mai simt ceva pentru el. M-a dus la o plimbare cu gondola pe lac, unde am discutat şi ne-am prostit ca doi îndrăgostiţi. M-a condus apoi la hotel.

A doua zi de dimineaţă am luat cu asalt spa-ul, sala de gimnastică şi piscina. După câteva masaje şi tratamente faciale ne simţeam gata pentru o nouă zi. Am făcut cumpărături toată ziua, am băut câte un cocktail în restaurantul hotelului, apoi am urmat cuminţi programul.

-În seara asta avem casino, fetelor. Ştiţi ce înseamnă asta.
-Rochii negre, Juliet! a chicotit Stacey din colţul camerei.
-Exact. Limuzina ne aşteaptă în faţă la ora 10 fix. Grăbiţi-vă!

E uşor să îţi închipui cum arătăm. Secretul este să pari o damă din înalta societate, vreo moştenitoare sau o soţie de miliardar, care vine să-şi piardă banii pe jocurile de noroc. Ceea ce ei nu ştiu este că pe lângă faptul că jucăm excelent, scopul este să îi câştigăm pe ei, nu nişte amârăte de milioane.
Mary poartă ca de obicei o rochie lungă, Chanel, ediţie limitată cu cristale în jurul decolteului. Stacey a ales varianta scurtă a unei creaţii cu un singur umăr Versace. Eu am optat pentru  o rochiţă scurtă, Dolce Gabbana, dintr-un material lucios. Pentru pantofi, toate am ales Louboutin. Aceştia sunt cei mai importanţi din ţinută. Dacă nu ai pantofii, ai putea la fel de bine să te îmbraci în aur, oricum n-ar conta.
Intrarea se face simultan. Toate 3 adoptăm o poziţie puternică, capul ridicat, mersul încrezător, ca şi cum am şti ce facem. Căutăm dintr-o singură privire bărbaţii pe care Maddie ne-a pus să-i vânăm în seara asta. Stacey- poker, 40 de ani, multimiliardar italian. Mary- ruletă, 37 de ani, fiu de senator. Eu- blackjack, 50 de ani, căsătorit, 2 amante. După ce le luăm timid banii, îi lăsăm să ne abordeze. Indiferenţa îi face să încerce mai mult şi mai bine. Când vine vorba de bani, un zâmbet şi a înţeles că ne retragem.
Am scăpat uşor, jumătate de milion încasaţi, 3 bărbaţi potenţi din toate punctele de vedere. O seară perfectă. Ne schimbăm şi mergem în club. După câteva shoturi, până şi Mary dansează. Nu a durat mult până când masa noastră a fost plină de bărbaţi. Ne-am retras discret una după alta, revenind la hotel. Nu era cazul să fim însoţite. Nu era noaptea potrivită.
Eu am ajuns ultima. Obosită, am chemat liftul. Pe hol, Stacey mă aştepta îmbufnată.

-Nu mă lasă să intru. Nu deschide!
-Ce a păţit?
-Nu ştiu. A încuiat uşa şi acum nu deschide.
*bătăi în uşă*
-Mary eşti bine? Deschide. Sunt Juliet!

După 10 minute, se răsuceşte cheia în uşă. Uimite, am văzut cum un tip înalt, cu un abdomen perfect lucrat, brunet, a ieşit din apartamentul nostru.

-Bună fetelor, sunt Adrian. Mary vine imediat.
-Bunăăă.

S-a îndreptat către lift.

-Ce fund are!
-Ce bărbat! Mary! Vino aici acum!

Regula de aur!

Nu am fost niciodată adepta relaţiilor. Întotdeauna m-am întrebat ce rost are să-mi pierd timpul alături de vreun idiot care mă va răni într-un final, sau mă voi plictisi de el? Oh, şi ce repede mă plictisesc. Dacă tipu nu are habar să mă ţină lângă el, adio amice! Într-adevăr, mă îndrăgostesc repede, dar îmi trece la fel de repede. E simplu. Ne cunoaştem, vorbim, ne-o tragem, următorul. Nimic nou aici. Obişnuiesc să joc un rol. Patetic, ştiu, dar chestiile astea îmi trezesc interesul. Sunt fata drăguţă, înţelegătoare, până îmi cade în plasă, apoi îi arăt ce scorpie sunt de fapt, când e prea târziu să mai reacţioneze.
Ador să deţin controlul, dar nu suport să am lângă mine un pămpălău. Deci, îmi place să fiu controlată din când în când, să ştiu care îmi este locul. Am trecut de partea în care îmi doream să trăiesc alături de Făt-Frumos într-un castel uriaş până la adânci bătrâneţi. Acum mă mulţumesc cu mercedes-uri, bmw-uri, vile şi altele de genu. Am şi o regulă: fără implicaţii sentimentale. Cam greu din cele 5-6 relaţii pe lună, unul tot îmi pică cu tronc, dar situaţia nu-mi permite să renunţ la tot ce am pentru ceva atât de comun ca...un bărbat.
Fetele nu ar fi de acord cu mine. Întotdeauna visează să termine cu viaţa asta şi să îşi găsească prinţul. Doar Mary îmi împărtăşeşte ideile cu privire la statutul finaciar al bărbaţilor. Da... ne poţi numi materialiste, oricum nu ne pasă, ştim ce e bine pentru noi.  Şi cu ce suntem noi de vină, dacă ei nu compensează cu altceva? Eu personal, aveam nevoie odată de atenţie, ei aveau nevoie de o jucărie sexuală care să le îndeplinească orice dorinţă mizerabilă. De asta mi-am zis să inversez rolurile, să mă intereseze plăcerile mele şi să fiu plătită pentru asta. Poate plătită e prea general spus. "Întreţinută" se potriveşte mai bine. Cum am mai spus, bărbaţii nu plătesc şi pleacă, vin mereu să ceară mai mult. Asta implică cheltuieli, satisfacerea poftelor şi altele...
Bineînţeles că se îndrăgosteşte câte unu o dată pe săptămână de mine. 3 din 5 îmi spun că mă iubesc la a doua întâlnire. Mi se face scârbă. La rândul meu, undeva adânc în fărâma de suflet pe care o mai am, îmi doresc să fiu căutată de unul anume, mereu cel nepotrivit. Dar nu las niciodată să se vadă.

P.S.: Eu şi fetele plecăm în Vegas. Sperăm să o convingem şi pe Mary să vină. Eu conduc, deci din păcate trebuie să fac o pauză. Abia aştept, oricum!

Good morning, America!

(şoptind)
-Stacey! Trezirea, somnoroaso! Trebuie să plecăm. Cred că Mary îşi iese din minţi deja.
-Poftim? Unde sunt? Cât e ceasu?
-Şşş! O să îi trezeşti! Imediat răsare soarele. Hai odată!
-Uuh. Fugi deja, cenuşăreaso? Şi eu care credeam că tipu ăsta e chiar drăguţ.
-Da, când pierzi numărul shoturilor, ţi-o tragi şi cu Oprah!
-Dă-mi pantofii. Au! Ce durere de cap am! Se învârte camera! Opreşte-o!
-Hîhîhîhî! Ahahah! Şşş! Hai că ne aşteaptă taxiul.

Ne-am făcut loc prin casă, printre sticle goale şi fursecuri. Pe scări, pe lângă piscină, peste tot vedeai urmările tornadei: oameni morţi de beţi, o mizerie de nedescris, chestii pe care orice gazdă le evită. Nu şi cu adolescenţi în călduri pe acolo. Taxiul ne aştepta, ca de obicei în faţa porţii. Avem noroc. Azi ne duce Martin.

-Bună dimineaţa petrecăreţelor! (se uită la Stacey) Ţi-e rău micuţo? Dacă vomiţi, te rog să scoţi capul pe geam de data asta!
-Îhî...
-Du-ne repede, te rog.

(după un somn de 20 de minute)
-Fetelor! Am ajuns. Reşedinţa Julietei!
-Nu-mi mai spune aşa. Uite banii.
-Fac cinste.

Nici nu am închis uşa taxiului, că Stacey s-a smuls din mâna mea şi a vomitat tot ce a băut. În timp ce îi ţineam părul, s-a uitat la mine ca un căţel plouat, jurând că nu mai bea. E deja a treia oară săptămâna asta. M-am chinuit să urc scările, cu Stacey de mână. Am intrat tiptil pe uşă, ne-am descălţat şi am fugit spre cameră. Din partea cealaltă, am auzit o bufnitură. Uşa de la camera lui Mary s-a lovit de perete. Cu părul răvăşit, abia trezită, a început să urle la noi. După morala ei zilnică şi ţipetele ascuţite, s-a dus în bucătărie şi ne-a făcut cafeaua. După părerea ei, mersul la petreceri şi consumul de alcool e degradant şi strică imaginea unei persoane. Mary şi ideile ei...
După un duş rapid, mi-am băut cafeaua, m-am machiat şi am fugit la cursuri. Fără maşină de data asta. Încă nu eliminasem alcoolu. De fapt... daca stau bine să mă gândesc, n-ar mai trebui să conduc niciodată. Pe Stacey am lăsat-o să doarmă, nu era în stare să înveţe ceva. Joanne, în schimb mă aştepta în faţa facultăţii. Abia atunci am realizat că nici ea nu dormise acasă, dar eram obişnuite să nu o avem prin preajmă. Stătea foarte mult cu Laurent.

-O noapte bună?
-Nu prea. Sunt moartă. Ştii... în legătură cu Vegas...
-Vorbim după cursuri. Dar e stabilit. Mergem.

Toate au un început

Eu sunt Juliet. Juliet Manson. Sunt, aşa cum mulţi m-ar descrie, un fel de damă de companie. Sigur că aş putea să-mi bat capul să explic faptul că este total greşit să fiu numită damă de companie , din moment ce mulţi m-ar asocia cu o prostituată, dar nu vreau. Vreau să se înţeleagă totul exact aşa cum îl spun. De ce nu prostituată? Pentru că, spre deosebire de prostituate, eu îmi aleg bărbaţii. Şi mai ales, relaţiile cu ei nu se termină după ce plătesc.
M-am născut şi am crescut în Anglia, unde ceea ce fac eu acum, nu îmi ieşise în cale pe atunci. După terminarea liceului, am plecat împreună cu cea mai bună prietenă, Stacey, la facultate în New York. Am ajuns să locuim în acelaşi apartament cu Mary şi Joanne, ceea ce ne-a schimbat vieţile radical.

Mary este tipul fetei cuminţi, inocente, a cărei viaţă a fost mereu roz sub aripa protectoare a tatălui ei, un important om de afaceri din California. Mică, brunetă şi mereu înfumurată, este asociată de mulţi cu Blair Waldorf, atât la înfăţişare, cât şi la comportament.
Joanne, o tipă dezgheţată, cu o constituţie aparent firavă, e o roşcată plină de viaţă şi mereu pregătită pentru orice. Are o relaţie din vremea liceului cu Laurent, dar asta nu o împiedică să ia parte la dezmăţurile colegelor ei de apartament. Este de asemenea, din California.
Stacey este, după părerea mea, cea mai nebună persoană pe care o cunosc. E sărită de pe fix. Ea spune că are sufletul unui copil de 10 ani în corpul unei alcoolice de 24. Brunetă, slăbuţă şi cu zâmbetul mereu pe faţă, nu a avut niciodată probleme în a atrage bărbaţii. A crescut, ca şi mine, într-un cartier periferic al Londrei.


 După pierderea bursei din cauza petrecerilor şi a obiceiurilor nesănătoase, am realizat că nu ne mai putem plăti studiile. Am avut diverse tentative de a ne câştiga traiul, dar s-au terminat prost. Părinţii nu au aflat nici până astăzi că noi am schimbat 3 facultăţi până să ajungem la un nivel financiar suficient pentru a urma orice fel de cursuri. Uite-ne astăzi, câştigând într-o noapte mai mult decât alţii într-o lună. Suntem la una dintre cele mai bune facultăţi şi ne gândim chiar la achiziţionarea unei căsuţe doar pentru noi.

De la spălatul pe jos, la trafic de droguri şi prostituţie. O călătorie fără destinaţie.