Las Vegas, baby! (Domnişoare de oRoare)

-Spune-mi tot! Cum a fost? A meritat? E bun la pat?

Stacey o sufoca pe Mary cu întrebări, în timp ce eu mă schimbam. Adevărul este că nu ne aşteptam să aducă în camera de hotel un bărbat. Nu era genul. Mai ales un stripper. Eram totuşi mulţumite că s-a destins în sfârşit şi s-a distrat.
Absenţa lui Joanne începuse să ne enerveze. Nu înţelegeam de ce a venit în Vegas dacă avea de gând să stea cu Laurent. Nu o văzusem de când am ajuns. Am pus mâna pe telefon şi am încercat să dau de ea. Aveam de gând să îi fac un scandal imens. Telefonul închis. Tipic. Am reuşit să adormim, după ce Stacey a fost prea obosită pentru a o stresa pe Mary. Dimineaţa ne-a găsit în restaurantul de lux al lui Maddie. Am mâncat ceva uşor şi am aruncat o privire peste program.

-Oh. Rahat! a strigat Mary. Merg la jogging cu un ambasador de 55 de ani.
-Îhh. Urât. Eu am nepotul de 25 de ani al unui patron de casino. Trebuie doar să îl însoţesc la prânz. Juliet, tu ce ai?
-Hmm. Nimic. Scrie doar: "Ne vedem în holul hotelului imediat după cumpărături. Ia-ţi ceva sexy"
-Maddie are iar vreo sarcină specială. Mereu le primeşti pe cele mai bune.

După cumpărături, am condus rapid spre hotel. În hol era nimeni alta decât Dianne. O tipă înaltă, extrem de slabă, cu o tunsoare bob în nuanţe de roşcat. Ochii ei verzi-albăstrui îi scoteau în evidenţă pistruii. Am văzut-o rar, de fiecare dată mi-a dat impresia că era ciudată. De fapt, e o tipă chiar ok. M-a pupat scurt pe obraz şi mi-a prins mâna, îndreptându-se spre lift. Am urcat la ultimul etaj, ceea ce nu făcusem decât o singură dată. Nu a scos niciuna vreun sunet. Mi-a dat un pacheţel şi mi-a spus să mă schimb repede în ce am cumpărat.
Am făcut un duş rapid şi m-am îmbrăcat într-un set de lenjerie Chanel negru. Mi-am luat apoi peste o rochie scurtă, de zi. Am luat apoi pacheţelul. Pe el scria: "Direct lui Juliet!". L-am desfăcut. Înăuntru am găsit o brăţară cu diamante. Cred că a costat cel puţin 50 de mii. Am pus-o la mână şi am ieşit.
La uşă aveam alt pacheţel. Un colier asemănător cu brăţara dar de 2 ori mai scump. În bilet scria: "Camera 216". Mi-am pus colierul şi m-am îndreptat spre cameră. Uşa era deschisă. Am intrat uşor, încercând să-mi dau seama ce se întâmplă. Înăuntru era întuneric, nu puteam să văd mare lucru.

-Închide uşa după tine.
Nu m-ar fi speriat faptul că a vorbit cineva dintr-odată dacă vocea nu era atât de cunoscută. Am simţit că îmi tremură picioarele, dar mi-am păstrat calmul.
-Iar ai chef de jocuri, Amir? Crezi că diamantele îmi vor trezi interesul?
-Hmm.(chicotind) Nu, dar ştiam că vei purta Chanel. Dă-ţi jos rochia. Aşa arată mult mai bine.

[...]
Stacey, varianta reală a lui Alice Cullen, continua să-mi povestească cât de drăguţ era Tim şi cum i-a promis să vină să o vadă la New York. El nu ştie cu ce se ocupă Stacey şi mai ales că a fost plătită să iasă cu el. Mary, în schimb stătea îmbufnată mormăind cum ambasadorul a pus-o să facă jogging 2 ore, ca apoi moşul să nu fie în stare de nimic. Asta s-ar fi numit o zi bună: eşti plătită să nu faci nimic. Nu şi pentru Mary.
Între timp, Joanne s-a gândit să ne facă o vizită. A venit singură, ameţită şi foarte fericită.

-Bună fetelor! Îmi pare rău pentru zilele astea, chiar voiam să petrec puţin timp cu Laurent.
-Treci peste. Ne-am descurcat. Ce e cu faţa asta?
-Juliet, nu fi morocănoasă! Abia acum l-am dus pe Laurent să doarmă. Am băut şi ne-am distrat toată noaptea. A fost grozav. Am ales să vin direct la voi să vă dau o veste.
-...
-Eu şi Laurent...
-NU!
-...ne-am căsătorit! Şi vreau ca voi 3 să-mi fiţi domnişoare de onoare.
-Asta e groaznic!
-De ce Stacey? Nu te bucuri pentru mine?
-Ba da, dar cum putem fi domnişoare de onoare dacă tu te-ai căsătorit deja?
-Imediat ce ajungem la New York facem nunta aşa cum trebuie!