Regula de aur!

Nu am fost niciodată adepta relaţiilor. Întotdeauna m-am întrebat ce rost are să-mi pierd timpul alături de vreun idiot care mă va răni într-un final, sau mă voi plictisi de el? Oh, şi ce repede mă plictisesc. Dacă tipu nu are habar să mă ţină lângă el, adio amice! Într-adevăr, mă îndrăgostesc repede, dar îmi trece la fel de repede. E simplu. Ne cunoaştem, vorbim, ne-o tragem, următorul. Nimic nou aici. Obişnuiesc să joc un rol. Patetic, ştiu, dar chestiile astea îmi trezesc interesul. Sunt fata drăguţă, înţelegătoare, până îmi cade în plasă, apoi îi arăt ce scorpie sunt de fapt, când e prea târziu să mai reacţioneze.
Ador să deţin controlul, dar nu suport să am lângă mine un pămpălău. Deci, îmi place să fiu controlată din când în când, să ştiu care îmi este locul. Am trecut de partea în care îmi doream să trăiesc alături de Făt-Frumos într-un castel uriaş până la adânci bătrâneţi. Acum mă mulţumesc cu mercedes-uri, bmw-uri, vile şi altele de genu. Am şi o regulă: fără implicaţii sentimentale. Cam greu din cele 5-6 relaţii pe lună, unul tot îmi pică cu tronc, dar situaţia nu-mi permite să renunţ la tot ce am pentru ceva atât de comun ca...un bărbat.
Fetele nu ar fi de acord cu mine. Întotdeauna visează să termine cu viaţa asta şi să îşi găsească prinţul. Doar Mary îmi împărtăşeşte ideile cu privire la statutul finaciar al bărbaţilor. Da... ne poţi numi materialiste, oricum nu ne pasă, ştim ce e bine pentru noi.  Şi cu ce suntem noi de vină, dacă ei nu compensează cu altceva? Eu personal, aveam nevoie odată de atenţie, ei aveau nevoie de o jucărie sexuală care să le îndeplinească orice dorinţă mizerabilă. De asta mi-am zis să inversez rolurile, să mă intereseze plăcerile mele şi să fiu plătită pentru asta. Poate plătită e prea general spus. "Întreţinută" se potriveşte mai bine. Cum am mai spus, bărbaţii nu plătesc şi pleacă, vin mereu să ceară mai mult. Asta implică cheltuieli, satisfacerea poftelor şi altele...
Bineînţeles că se îndrăgosteşte câte unu o dată pe săptămână de mine. 3 din 5 îmi spun că mă iubesc la a doua întâlnire. Mi se face scârbă. La rândul meu, undeva adânc în fărâma de suflet pe care o mai am, îmi doresc să fiu căutată de unul anume, mereu cel nepotrivit. Dar nu las niciodată să se vadă.

P.S.: Eu şi fetele plecăm în Vegas. Sperăm să o convingem şi pe Mary să vină. Eu conduc, deci din păcate trebuie să fac o pauză. Abia aştept, oricum!