sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Marry me!

Sunt revoltată! Nu pot să îmi închipui cum poate fi femeia atât de proastă încât să accepte un bou ce se crede mare taur lângă ea. Şi pentru toată viaţa, pe deasupra. Nu înţeleg de ce aş renunţa la plăcerile vieţii ca să dau cu mătura prin casă în timp ce dobitocu se uită cu prietenii la meci, savurându-şi berea şi mirosind a transpiraţie. Că deh! La corpul lui atletic, sudoarea e la ea acasă. Şi unde mai pui că în timp ce porcu mi-o trage horcăind eu stau şi mă gândesc ce curăţenie mai fac prin casă, ce trebuie să mai cumpăr, ce facturi să plătesc, ce le pun pe masă copiilor... Copii pentru care mă chinui câteva ore într-un spital, care îmi aleargă şi plâng toată ziua, îmi mănâncă toţi banii, cresc şi ajung drogaţi sau alcoolici.
Bineînţeles că masculul feroce are voie să mai fută din când în când un cur zbârcit prin vecini, dar eu nuu! Eu stau şi-l suport pe el toată ziua. Şi ar trebui să fiu fericită şi să-l aştept la uşă când vine beat şi cu chef de ceartă, gen: "Bună iubitule, eşti nervos? Am aici o gamă largă de ustensile cu care poţi 'opera'...mătură, cuţit, scândură, scaun...Dacă nu, accept şi banalul pumn."
Unde mai pui faptul că locul de muncă este minunat? O biată vânzătoare într-un magazin de doi bani, unde nu intră nici dracu, cu un salariu de îţi vine să plângi. Ahh. Dulcea viaţă în suburbiile New Yorkului, unde jafurile sunt la ele acasă. Garsoniera în care stai are vedere la ghena de gunoi. Cine spune că viaţa de familie nu e minunată?

Da! Ce-ar fi să suport toate astea şi să zâmbesc doar pentru că sub straturile de grăsime şi burtoiul de bere, s-a aflat odată un Prince Charming de care m-am îndrăgostit nebuneşte şi am zis "da".

Nu, OricineAiFi! Nu mă mărit cu tine!!! Prefer să rămân o prostituată de lux cu o viaţă aproape perfectă!

Un comentariu: